PHP foloseşte două categorii de numere: întregi şi duble. Numerele întregi repre­zintă numerele fără parte fracţionară folosite la numărare, plus zero şi numerele negative. Cu alte cuvinte, în PHP termenul de întreg are aceeaşi semnificaţie ca şi în matematică. De exemplu, numărul 100 poate fi reprezentat în PHP sub formă de întreg. Numerele duble, spre deosebire de întregi, reprezintă valori numerice care pot include fracţii zecimale, ca de exemplu 2,5. Numerele duble sunt sinonime cu numerele reale din matematică. Uneori, numerele duble mai sunt denumite şi numere cu virgulă mobilă (în lb. engleză se foloseşte punctul zecimal în loc de virgulă ).

Deoarece PHP stochează numerele în calculatoare, care dispun de o cantitate limitată de memorie, numerele întregi şi duble din PHP diferă de omoloagele lor matematice prin aceea că precizia lor este limitată, în general, numerele întregi sunt stocate sub formă de valori pe 32 de biţi, ceea ce le limitează la domeniul cuprins între -2.147.483.648 şi 2.147.483.647 inclusiv. Totuşi, unele calculatoare stochează numerele PHP întregi într-un mod mai compact, limitând şi mai mult domeniul de valori posibile.

In general, numerele duble sunt stocate folosindu-se formatul standard IEEE-64, care furnizează 64 de biţi. Acest format vă permite să stocaţi valori care pot merge până la 1,8 x 10 la puterea 308 sub formă de numere duble şi furnizează aproximativ 14 cifre după punctul zecimal (sau cifre semnificative) de precizie.

Scrierea numerelor PHP este simplă. Un întreg PHP se obţine prin scrierea cifrelor care îi alcătuiesc valoarea. Dacă valoarea este negativă, scrieţi un semn minus imediat la stânga numărului. Evitaţi să scrieţi spatii sau virgule ca parte a unui întreg PHP.