abs(x) Returnează valoarea absolută a lui x

ceil(x) Returnează valoarea x, rotunjită la întregul imediat superior

floor(x) Returnează valoarea x, rotunjită la întregul imediat inferior

rnax(x,y,…) Returnează valoarea maximă a unui set de valori

min(x,y,…) Returnează valoarea minimă a unui set de valori

pow(x,n) Returnează numărul x, ridicat la puterea specificată n

strftime(f) Returnează data curentă, formatată conform conţinutului parametrului f

sqrt(x) Returnează rădăcina pătrată a lui x

În afară de acestea, PHP include multe alte funcţii.

Majoritatea funcţiilor necesită una sau mai multe valori de intrare, cunoscute sub numele de argumente. De exemplu, funcţia sqrt necesită un argument care specifică valoarea a cărei rădăcină pătrată trebuie calculată.

Unele funcţii, precum min şi max, preiau un număr nedefinit de argumente. Alte funcţii nu necesită nici un fel de argumente. Pentru a putea folosi o funcţie în mod corespunzător, trebuie să cunoaşteţi:

• Numele funcţiei

• Acţiunea funcţiei şi valoarea returnată de aceasta, dacă există

• Numărul argumentelor preluate de funcţie

• Semnificaţia fiecărui argument

Iată un exemplu simplu care foloseşte o funcţie pentru calculul lungimii laturilor unui pătrat, dacă este cunoscută aria pătratului:

$lungime=sqrt($arie);

Reţineţi modul în care argumentul funcţiei este inclus între paranteze, precum şi modul în care funcţia şi argumentul său sunt folosite într-un mod asemănător cu o valoare literală sau o variabilă.

Iată un exemplu care prezintă modul de utilizare a funcţiei max, care preia mai multe argumente:

$punctaj_câştigător=max($punctaj1, $punctaj2,$punctaj3);

Observaţi că fiecare argument este separat de vecinul său printr-o virgulă.

Share/Save

PHP include operatorii familiari folosiţi pentru executarea operaţiilor aritmetice:

+    Adunare

-     Scădere

*     Înmulţire

/      Împărţire

Utilizarea asteriscului (*) ca simbol al înmulţirii poate părea neobişnuită; totuşi, este un simbol frecvent folosit în limbajele de programare, deoarece previne con­fuzia care poate apărea dacă în locul acestuia ar fi fost folosită litera x.

Iată câteva exemple simple care demonstrează utilizarea operatorilor pentru a efectua calcule şi pentru a atribui valori variabilelor:

$profit = $vânzări + $cheltuieli;

$arie = $înălţime * $lăţime;

$circumferinţă = 3.14159 * $diametru

$rata_impozit = $impozit / $venit_impozabil;

Variabilele sau valorile literale asociate cu un operator se numesc operanzi. De exemplu, operanzii operatorului de scădere din prima instrucţiune prezentată ca exemplu sunt variabilele $vânzări şi $cheltuieli.

O proprietate interesantă a operatorului de împărţire este aceea că returnează o valoare întreagă dacă ambii săi operanzi sunt întregi, iar rezultatul este un întreg; în caz contrar, returnează o valoare cu virgulă mobilă. Astfel, instrucţiunea de atribuire:

$x = 10 / 3;

atribuie valorii $x valoarea cu virgulă mobilă 3.3333333333333, chiar dacă operanzii operatorului de împărţire sunt ambii întregi.

În afară de aceşti operatori aritmetici familiari, PHP include numeroşi operatori mai puţin cunoscuţi:

%  Modulo

++  Incrementare

<<–  Decrementare

.  Concatenare

Similar operatorului de împărţire, operatorul modulo execută o împărţire; cu toate acestea, operatorul modulo returnează restul, nu câtul împărţirii. De exemplu, prin împărţirea lui 10 la 3 se obţine câtul 3 şi restul 1. Deci, instrucţiunea de atribuire:

$x = 10 % 3;

atribuie variabilei $x valoarea 1.

În programare, operaţiile de adăugare, respectiv de scădere a unei unităţi dintr-o valoare sunt frecvent întâlnite. Pentru comoditate, PHP include operatori care execută aceste operaţii. Operatorul de incrementare adaugă o unitate la valoarea unei variabile, iar operatorul de decrementare scade o unitate din valoarea unei variabile. Operatorii sunt utilizaţi astfel:

++$x;

–$y;

Reţineţi că aceşti operatori au nevoie de un singur operand, în timp ce majori­tatea operatorilor necesită doi operanzi. Prima instrucţiune adaugă o unitate la valoarea variabilei $x, în timp ce a doua instrucţiune scade o unitate din valoarea variabilei $y. Dacă preferaţi, puteţi folosi aceşti operatori în instrucţiuni de atribuire, după cum urmează:

$x = ++$y;

Această instrucţiune adaugă o unitate la valoarea variabilei $y şi atribuie valoarea rezultantă variabilei $x.

Share/Save

Dacă preferaţi, o variabilă poate fi asimilată cu o casetă care poartă numele variabilei. Valoarea unei variabile este dată de o valoare literală, scrisă pe o bucată de hârtie plasată în interiorul casetei, în orice moment, puteţi înlocui bucata de hârtie cu o alta, care conţine o nouă valoare a variabilei.

PHP impune câteva reguli asupra numelor variabilelor, astfel încât să poată face imediat diferenţa dintre variabile şi numere, şiruri şi alte elemente de program. Iată o metodă de formare a unui nume corect de variabilă PHP:

1. Începeţi cu simbolul dolarului ($).

2. După simbolul dolarului, scrieţi o literă sau o liniuţă de subliniere ( _ ). Litera poate fi scrisă cu majuscule sau minuscule.

3. Continuaţi prin a adăuga oricâte litere, cifre sau liniuţe de subliniere doriţi. Nu vă lăsaţi dus de val şi să creaţi un nume de variabilă atât de lung, astfel încât să fie dificil de tastat. Creaţi, totuşi, un nume care să descrie cu claritate scopul variabilei.

Iată câteva exemple de nume de variabile corecte şi incorecte:

$lungime  Corect

$x  Corect, dar nu foarte descriptiv

y  Incorect, nu începe cu semnul dolarului

$1side Incorect, semnul dolarului nu este urmat de o literă sau de un caracter de subliniere

$a+b Incorect, conţine semnul plus acolo unde sunt permise numai litere, cifre şi caractere de subliniere

Deşi puteţi folosi litere majuscule sau minuscule în numele variabilelor, diferenţa dintre literele scrise cu majuscule şi cele scrise cu minuscule este importantă. Variabila denumită $A nu este una şi aceeaşi cu variabila $a.

Pentru a asocia o valoare unei variabile, veţi scrie ceea ce se numeşte o instruc­ţiune de atribuire. Iată un exemplu simplu:

$temperatura = 72.3;

Numele variabilei este urmat de un semn egal (=), care identifică instrucţiunea ca fiind o instrucţiune de atribuire. Semnul egal este urmat de valoarea care urmează a fi atribuită variabilei, în acest exemplu, valoarea este dată de valoarea literală dublă 72.3. Caracterul punct şi virgulă (;) marchează sfârşitul instrucţiunii.

Exemplul anterior a atribuit unei variabile o valoare-literală. De asemenea, puteţi atribui valoarea unei variabile către o altă variabilă, prin scrierea unei instrucţiuni de atribuire astfel:

$câştigător = $punctajul_cel_mai_mare;

În acest caz, valoarea variabilei $punctajul_cel_mai_mare înlocuieşte valoarea variabilei $castigator.

Ca o valoare literală, o variabilă poate avea o valoare de tip întreg, dublu sau şir. Forma valorii unei variabile se numeşte tipul variabilei. Tipul unei variabile se poate modifica dacă atribuiţi variabilei o valoare de un tip diferit faţă de cel al valorii curente a variabilei. De exemplu, instrucţiunea de atribuire:

$x = 1;

atribuie variabilei $x tipul întreg.

Dacă instrucţiunea de atribuire:

$x = 1.5;

va fi executată ulterior, variabila $x devine de tip dublu. În multe limbaje de progra­mare, tipul unei variabile nu poate fi modificat. Dacă aţi programat folosind un asemenea limbaj, la început s-ar putea ca această caracteristică a limbajului PHP să vi se pară deconcertantă, dar probabil că o veţi găsi extrem de convenabilă după ce vă veţi fi acomodat cu ea.

Share/Save

De asemenea, şirurile pot fi utilizate pentru stocarea datelor numerice. Repre­zentările sub formă de numere întregi şi duble sunt folosite, în general, numai în interiorul calculatoarelor; de regulă, datele sunt introduse în calculatoare şi afişate de către acestea sub formă de şiruri. De exemplu, să presupunem că un program converteşte temperatura din grade Fahrenheit în grade centigrade.

Utilizatorul programului introduce temperatura sub formă de valoare de tip şir. Programul converteşte valoarea şir într-o valoare dublă, execută un calcul şi converteşte rezultatul într-un şir, care este afişat ca rezultat. Motivul derulării acestui proces aparent complicat este acela că sistemele de calcul execută eficient operaţii aritme­tice cu valori întregi şi duble; conversia datelor din format şir în format numeric şi viceversa este mai simplă decât executarea de operaţii aritmetice cu şiruri.

Pentru a specifica un şir în PHP, caracterele care alcătuiesc şirul sunt incluse între ghilimele duble; de exemplu, şirul reprezentând numele fizicianului care a formulat teoria relativităţii este “Albert Einstein”. Aşa cum s-a explicat, un şir poate conţine date numerice; de exemplu, “3.14159″.

PHP facilitează includerea în şiruri a unor caractere speciale, precum caracterele de salt la linie nouă sau retur de car, prin furnizarea de secvenţe escape care reprezintă caractere speciale. Iată secvenţele escape folosite în PHP:

\n  salt la linie noua

\r   retur de car

\t   caracter de tabulare pe orizontală

\\   backslash

\$  simbolul dolarului

\”  ghilimele duble

Share/Save

Deoarece PHP stochează numerele în calculatoare, care dispun de o cantitate limitată de memorie, numerele întregi şi duble din PHP diferă de omoloagele lor matematice prin aceea că precizia lor este limitată, în general, numerele întregi sunt stocate sub formă de valori pe 32 de biţi, ceea ce le limitează la domeniul cuprins între -2.147.483.648 şi 2.147.483.647 inclusiv. Totuşi, unele calculatoare stochează numerele PHP întregi într-un mod mai compact, limitând şi mai mult domeniul de valori posibile.

In general, numerele duble sunt stocate folosindu-se formatul standard IEEE-64, care furnizează 64 de biţi. Acest format vă permite să stocaţi valori care pot merge până la 1,8 x 10 la puterea 308 sub formă de numere duble şi furnizează aproximativ 14 cifre după punctul zecimal (sau cifre semnificative) de precizie.

Scrierea numerelor PHP este simplă. Un întreg PHP se obţine prin scrierea cifrelor care îi alcătuiesc valoarea. Dacă valoarea este negativă, scrieţi un semn minus imediat la stânga numărului. Evitaţi să scrieţi spatii sau virgule ca parte a unui întreg PHP.

Share/Save

De exemplu, să presupunem că doriţi să obţineţi accesul la scriptul dumnea­voastră încărcat, denumit test-script.php. Dacă administratorul dumneavoastră de sistem a identificat:

http://www.webdesign-constanta.com/scripturi

ca adresă URL a catalogului care conţine scripturile dumneavoastră PHP, puteţi obţine accesul la scriptul dum­neavoastră prin intermediul adresei URL:

http://www.webdesign-constanta.com/scripturi/ test-script.php.

Dacă aţi tastat corect adresa URL a scriptului dumneavoastră, iar scriptul respec­tiv nu conţine erori, veţi vedea datele de ieşire ale scriptului dumneavoastră.

Share/Save

Dacă folosiţi UNIX sau Linux, puteţi crea scripturi PHP folosind un program precum vi, emacs sau pico. Programul în sine nu contează, atâta vreme cât poate crea fişiere text ASCII.

Programele PHP execută trei categorii de operaţii elementare:

• Obţin date de la un utilizator.
• Execută prelucrări ale datelor, respectiv obţin accesul la datele stocate în fişiere şi baze de date şi le manipulează.
• Afişează date astfel încât un utilizator să le poată vizualiza.

Primele două operaţii sunt oarecum mai dificil de realizat decât cea de-a treia. Totuşi, afişarea datelor astfel încât acestea să fie vizibile utilizatorului este o operaţie foarte simplă.
Aşa cum paragrafele unui text scris sunt compuse din propoziţii, programele PHP sunt alcătuite din instrucţiuni. Regulile care controlează formarea propoziţiilor scrise în limba engleză se numesc sintaxă. Acelaşi termen este folosit şi pentru a desemna regulile care guvernează formarea instrucţiunilor PHP.

Iată o „reţetă” sintactică pentru crearea instrucţiunii PHP care trimite date de ieşire la un browser Web, astfel încât acestea să fie vizibile pentru un utilizator. Această instrucţiune se numeşte instrucţiune de reflectare:

echo(„scrieţi aici un text oarecare”);

Observaţi că instrucţiunea începe de la cuvântul echo şi se încheie cu un caracter punct şi virgulă. Parantezele şi ghilimelele duble se folosesc pentru delimitarea unei expresii de tip text, în cazul nostru scrieţi aici un text oarecare, care apare la mijlocul instrucţiunii. Aşa cum este indicat prin caracterele scrise cursiv, în locul propoziţiei scrieţi aici un text oarecare; puteţi plasa aproape orice text.

Totuşi, pentru moment, trebuie să includeţi numai litere, cifre, spatii şi semne de punctuaţie folosite în alfabetul latin, precum virgula, caracterul punct şi virgulă, punctul, semnul de întrebare şi semnul exclamării. De asemenea, puteţi include caracterele < >, folosite pentru delimitarea etichetelor HTML, respectiv caracterul /, folosit pentru a indica tag-ul de închidere al unei perechi de etichete HTML.

Share/Save