Web Design Constanta Blog

Crearea unui formular HTML Partea 3

admin — Tue, 09 Feb 2010 15:45:46 +0000

In interiorul corpului unei pagini HTML se pot include mai multe formulare. Dacă procedaţi astfel, nu uitaţi să inseraţi o etichetă anterior etichetei

Când utilizatorul execută clic pe butonul de expediere, datele incluse în câmpurile formularului care conţine butonul pe care s-a executat clic sunt trimise la server. Astfel, serverul primeşte fie un nume şi o adresă de e-mail, fie numerele de telefon şi de fax, nu conţinutul tuturor celor patru câmpuri.

[photosmash id=1]

Share/Save

Crearea unui formular HTML Partea 2

admin — Tue, 09 Feb 2010 15:35:06 +0000

Această parte descrie două controale elementare pe care le veţi folosi frecvent: caseta cu text şi butonul de expediere. In cele ce urmeaza veţi afla mai multe despre controalele pe care le puteţi folosi în construcţia formularelor HTML.

O casetă cu text permite utilizatorului să tasteze informaţii care pot fi apoi trimise unui script PHP. Casetele cu text sunt frecvent folosite pentru a obţine date precum numele utilizatorului, adresa sa poştală sau adresa de e-mail. Pentru a crea o casetă cu text, scrieţi o etichetă HTML care are următoarea formă elementară:

Atributul NAME atribuie casetei cu text un nume, astfel încât conţinutul său să fie accesibil unui script PHP. Numele pe care îl atribuiţi unui control trebuie să fie unic în cadrul formularului şi trebuie să respecte regulile pentru denumirea variabile!or PHP, cu excepţia faptului că numele nu trebuie să înceapă cu simbolul dolarului. Cu alte cuvinte, numele trebuie să înceapă cu o literă si nu trebuie să conţină alte caractere în afara literelor, a cifrelor şi a caracterelor de subliniere; în particular, numele nu trebuie să conţină spaţii. HTML nu are o etichetă /INPUT, deci nu încercaţi să combinaţi o etichetă INPUT cu o asemenea etichetă.

Un buton de expediere permite utilizatorului să trimită serverului conţinutul unui formular. Fiecare formular HTML trebuie să aibă un buton de expediere. Pentru a crea un buton de expediere, scrieţi o etichetă HTML care are următoarea formă elementară:

Atributul VALUE specifică textul care trebuie să apară pe suprafaţa butonului de expediere.

Iată un formular HTML complet, care include casete cu text ce preiau numele şi adresa de e-mail a utilizatorului:

Numele şi adresa de e-mail ale utilizatorului

Numele şi adresa de e-mail ale utilizatorului

Nume:

Adresa de e-mail:

Observaţi utilizarea etichetelor BR pentru alinierea etichetelor şi a controalelor, precum şi numele atribuite controalelor de tip casetă cu text. Când utilizatorul execută clic pe butonul de expediere, datele introduse de utilizator sunt trimise scriptului phpinfo.php

Voi continua in partea urmatoare.

Share/Save

Crearea unui formular HTML Partea 1

admin — Tue, 09 Feb 2010 15:23:50 +0000

In urmatoarele cateva posturi va voi arata cum sa creati un formular HTML pentru site-ul dumneavoastra, pornind de la structura HTML pana la codul PHP. Sunt necesari mai multi pasi pentru a face acest lucru, si de aceea voi imparti aceasta tema in mai multe parti.

Mai întâi, creaţi schiţa HTML elementară, care va conţine controalele din formularul vostru. Apoi, încorporaţi controalele în structură; în particular, un formular HTML trebuie să includă un buton de expediere pe care utilizatorul execută clic pentru a trimite serverului datele din formular. Deoarece o singură pagină HTML poate conţine mai multe formulare, puteţi repeta de mai multe ori etapele intermediare ale acestui proces.

Crearea structurii HTML

Structura HTML pe care o folosiţi pentru a include un formular nu este deloc diferită, de fapt, de cea folosită pentru includerea unei pagini HTML obişnuite. De exemplu, iată o structură caracteristică:

Titlul paginii este inserat aici

Conţinutul paginii sau al formularului este inserat aici

In interiorul corpului unei pagini HTML care conţine un formular puteţi folosi orice etichetă HTML obişnuită. Pentru a descrie formularul în sine, folosiţi eticheta FORM, care are următoarea formă elementară:

Atributul METHOD al etichetei FORM poate lua una din valorile GET sau POST. Pentru moment, specificaţi întotdeauna valoarea POST. Atributul ACTION specifică adresa URL a scriptului PHP care prelucrează datele adunate prin intermediul formularului. Adresa URL poate fi o adresă completă, care include protocolul, numele gazdei şi calea de acces, respectiv o adresă parţială, care specifică o locaţie relativă la locaţia paginii curente, între eticheta FORM si eticheta sa /FORM corespunzătoare, plasaţi controalele formularului.

Ca începător, este mai bine să folosiţi în mod consecvent metoda POST, deoarece alegerea între metodele GET si POST este destul de complicată.

Ca regulă empirică, mulţi programatori folosesc GET pentru formulare care execută o căutare sau o interogare, respectiv POST pentru formulare care actualizează o bază de date sau un fişier. Două dezavantaje ale metodei GET sunt acelea că impune o limită asupra cantităţii de date care pot fi trimise scriptului de prelucrare şi că transferă date prin ataşarea şirurilor codificate la adresa URL a scriptului de prelucrare. Astfel, datele trimise prin metoda GET pot fi vizualizate de către utilizator. Un avantaj al metodei GET este acela că utilizatorii pot insera semne de carte în rezultatele unei interogări sau ale unei căutări care foloseşte metoda GET, dar nu pot executa aceeaşi operaţie în cazul unei interogări sau al unei căutări care foloseşte metoda POST. Desigur, utilizatorii pot insera un semn de carte la pagina care conţine un formular ce foloseşte metoda POST; rezultaele sunt cele unde nu se poate insera semnul de carte.

Voi continua in urmatoarele posturi.

Share/Save

Cateva cuvinte despre protocolul HTTP

admin — Sat, 02 Jan 2010 16:46:33 +0000

Baza comunicarii dintre serverele si clientii web este asigurata de protocolul HTTP (Hypertext Transfer Protocol). O caracteristica importanta a protocolului este independenta de platforma, diferitele calculatoare care comunica prin HTTP putand folosi diverse sisteme de operare si aplicatii hipertext. Chiar daca a fost proiectat in principal pentru transmiterea generica de informatii in format hipertext, HTTP sustine si protocoale mai vechi, precum SMTP (Simple Mai Transfer Protocol), FTP (File Transfer Protocol), NNTP (Network News Transfer Protocol) sau Gopher. Fiind un protocol utilizat in Internet, HTTP este bazat pe stiva de protocoale TCP/IP.

Principalele concepte cu care lucreaza protocolul sunt cererea si raspunsul. Un client Web trimite un mesaj (cererea) la un server. Mesajul are forma data de standardul HTTP in vigoare si contine identificatorul resursei dorite, furnizat ca URI(URL), metoda de acces utilizata, versiunea protocolului, precum si o serie de metainformatii care pot fi utile serverului. Raspunsul returnat de catre serverul HTTP va cuprinde un cod desemnand starea serverului dupa interpretarea cererii, un mesaj explicativ in limbaj normal(in engleza), pentru codul de stare transmis, diverse metainformatii procesate de catre client si, eventual, un continut, cum ar fi resursa solicitata.

Frecvent, o sesiune de comunicare HTTP va fi initiata de catre client si va consta in cererea unei resurse identificate unic pe un server cunoscut, denumit si server de origine. In comunicarea dintre clientul si serverul in cauza pot sa apara unul sau mai multi intermediari: proxy(sau server proxy), poarta(gateway) sau tunel(tunnel).

De cele mai multe ori, intre clientul si serverul de origine nu vor exista intermediari, stabilindu-se asadar o conexiune directa: clientul Web va formula o cerere de solicitare a unei resurse stocate pe un server Web si va primi raspunsul furnizat de acel server.

Share/Save

Functiile in PHP

admin — Sat, 12 Dec 2009 15:55:39 +0000

În afară de operatori, PHP include funcţii care execută operaţii utile. Iată unele exemple de funcţii:

abs(x) Returnează valoarea absolută a lui x

ceil(x) Returnează valoarea x, rotunjită la întregul imediat superior

floor(x) Returnează valoarea x, rotunjită la întregul imediat inferior

rnax(x,y,…) Returnează valoarea maximă a unui set de valori

min(x,y,…) Returnează valoarea minimă a unui set de valori

pow(x,n) Returnează numărul x, ridicat la puterea specificată n

strftime(f) Returnează data curentă, formatată conform conţinutului parametrului f

sqrt(x) Returnează rădăcina pătrată a lui x

În afară de acestea, PHP include multe alte funcţii.

Majoritatea funcţiilor necesită una sau mai multe valori de intrare, cunoscute sub numele de argumente. De exemplu, funcţia sqrt necesită un argument care specifică valoarea a cărei rădăcină pătrată trebuie calculată.

Unele funcţii, precum min şi max, preiau un număr nedefinit de argumente. Alte funcţii nu necesită nici un fel de argumente. Pentru a putea folosi o funcţie în mod corespunzător, trebuie să cunoaşteţi:

• Numele funcţiei

• Acţiunea funcţiei şi valoarea returnată de aceasta, dacă există

• Numărul argumentelor preluate de funcţie

• Semnificaţia fiecărui argument

Iată un exemplu simplu care foloseşte o funcţie pentru calculul lungimii laturilor unui pătrat, dacă este cunoscută aria pătratului:

$lungime=sqrt($arie);

Reţineţi modul în care argumentul funcţiei este inclus între paranteze, precum şi modul în care funcţia şi argumentul său sunt folosite într-un mod asemănător cu o valoare literală sau o variabilă.

Iată un exemplu care prezintă modul de utilizare a funcţiei max, care preia mai multe argumente:

$punctaj_câştigător=max($punctaj1, $punctaj2,$punctaj3);

Observaţi că fiecare argument este separat de vecinul său printr-o virgulă.

Share/Save

Operatori

admin — Sat, 12 Dec 2009 15:48:30 +0000

Pentru a vă ajuta să efectuaţi calcule şi prelucrări ale datelor, PHP include o diversitate de operatori şi funcţii utile. Când combinaţi valorile literale şi variabilele cu operatori şi funcţii, construiţi ceea ce este cunoscut sub numele de expresii.

PHP include operatorii familiari folosiţi pentru executarea operaţiilor aritmetice:

+    Adunare

-     Scădere

*     Înmulţire

/      Împărţire

Utilizarea asteriscului (*) ca simbol al înmulţirii poate părea neobişnuită; totuşi, este un simbol frecvent folosit în limbajele de programare, deoarece previne confuzia care poate apărea dacă în locul acestuia ar fi fost folosită litera x.

Iată câteva exemple simple care demonstrează utilizarea operatorilor pentru a efectua calcule şi pentru a atribui valori variabilelor:

$profit = $vânzări + $cheltuieli;

$arie = $înălţime * $lăţime;

$circumferinţă = 3.14159 * $diametru

$rata_impozit = $impozit / $venit_impozabil;

Variabilele sau valorile literale asociate cu un operator se numesc operanzi. De exemplu, operanzii operatorului de scădere din prima instrucţiune prezentată ca exemplu sunt variabilele $vânzări şi $cheltuieli.

O proprietate interesantă a operatorului de împărţire este aceea că returnează o valoare întreagă dacă ambii săi operanzi sunt întregi, iar rezultatul este un întreg; în caz contrar, returnează o valoare cu virgulă mobilă. Astfel, instrucţiunea de atribuire:

$x = 10 / 3;

atribuie valorii $x valoarea cu virgulă mobilă 3.3333333333333, chiar dacă operanzii operatorului de împărţire sunt ambii întregi.

În afară de aceşti operatori aritmetici familiari, PHP include numeroşi operatori mai puţin cunoscuţi:

% Modulo

++ Incrementare

<<– Decrementare

. Concatenare

Similar operatorului de împărţire, operatorul modulo execută o împărţire; cu toate acestea, operatorul modulo returnează restul, nu câtul împărţirii. De exemplu, prin împărţirea lui 10 la 3 se obţine câtul 3 şi restul 1. Deci, instrucţiunea de atribuire:

$x = 10 % 3;

atribuie variabilei $x valoarea 1.

În programare, operaţiile de adăugare, respectiv de scădere a unei unităţi dintr-o valoare sunt frecvent întâlnite. Pentru comoditate, PHP include operatori care execută aceste operaţii. Operatorul de incrementare adaugă o unitate la valoarea unei variabile, iar operatorul de decrementare scade o unitate din valoarea unei variabile. Operatorii sunt utilizaţi astfel:

++$x;

–$y;

Reţineţi că aceşti operatori au nevoie de un singur operand, în timp ce majoritatea operatorilor necesită doi operanzi. Prima instrucţiune adaugă o unitate la valoarea variabilei $x, în timp ce a doua instrucţiune scade o unitate din valoarea variabilei $y. Dacă preferaţi, puteţi folosi aceşti operatori în instrucţiuni de atribuire, după cum urmează:

$x = ++$y;

Această instrucţiune adaugă o unitate la valoarea variabilei $y şi atribuie valoarea rezultantă variabilei $x.

Share/Save

Variabilele in PHP

admin — Sat, 12 Dec 2009 15:36:45 +0000

Deseori, este convenabil să atribui un nume unei valori, similar procedeului comun folosit în algebră. O valoare cu nume se numeşte variabilă, deoarece este posibilă modificarea valorii asociate numelui. Prin contrast, o valoare literală este fixă.

Dacă preferaţi, o variabilă poate fi asimilată cu o casetă care poartă numele variabilei. Valoarea unei variabile este dată de o valoare literală, scrisă pe o bucată de hârtie plasată în interiorul casetei, în orice moment, puteţi înlocui bucata de hârtie cu o alta, care conţine o nouă valoare a variabilei.

PHP impune câteva reguli asupra numelor variabilelor, astfel încât să poată face imediat diferenţa dintre variabile şi numere, şiruri şi alte elemente de program. Iată o metodă de formare a unui nume corect de variabilă PHP:

1. Începeţi cu simbolul dolarului ($).

2. După simbolul dolarului, scrieţi o literă sau o liniuţă de subliniere ( _ ). Litera poate fi scrisă cu majuscule sau minuscule.

3. Continuaţi prin a adăuga oricâte litere, cifre sau liniuţe de subliniere doriţi. Nu vă lăsaţi dus de val şi să creaţi un nume de variabilă atât de lung, astfel încât să fie dificil de tastat. Creaţi, totuşi, un nume care să descrie cu claritate scopul variabilei.

Iată câteva exemple de nume de variabile corecte şi incorecte:

$lungime Corect

$x Corect, dar nu foarte descriptiv

y Incorect, nu începe cu semnul dolarului

$1side Incorect, semnul dolarului nu este urmat de o literă sau de un caracter de subliniere

$a+b Incorect, conţine semnul plus acolo unde sunt permise numai litere, cifre şi caractere de subliniere

Deşi puteţi folosi litere majuscule sau minuscule în numele variabilelor, diferenţa dintre literele scrise cu majuscule şi cele scrise cu minuscule este importantă. Variabila denumită $A nu este una şi aceeaşi cu variabila $a.

Pentru a asocia o valoare unei variabile, veţi scrie ceea ce se numeşte o instrucţiune de atribuire. Iată un exemplu simplu:

$temperatura = 72.3;

Numele variabilei este urmat de un semn egal (=), care identifică instrucţiunea ca fiind o instrucţiune de atribuire. Semnul egal este urmat de valoarea care urmează a fi atribuită variabilei, în acest exemplu, valoarea este dată de valoarea literală dublă 72.3. Caracterul punct şi virgulă (;) marchează sfârşitul instrucţiunii.

Exemplul anterior a atribuit unei variabile o valoare-literală. De asemenea, puteţi atribui valoarea unei variabile către o altă variabilă, prin scrierea unei instrucţiuni de atribuire astfel:

$câştigător = $punctajul_cel_mai_mare;

În acest caz, valoarea variabilei $punctajul_cel_mai_mare înlocuieşte valoarea variabilei $castigator.

Ca o valoare literală, o variabilă poate avea o valoare de tip întreg, dublu sau şir. Forma valorii unei variabile se numeşte tipul variabilei. Tipul unei variabile se poate modifica dacă atribuiţi variabilei o valoare de un tip diferit faţă de cel al valorii curente a variabilei. De exemplu, instrucţiunea de atribuire:

$x = 1;

atribuie variabilei $x tipul întreg.

Dacă instrucţiunea de atribuire:

$x = 1.5;

va fi executată ulterior, variabila $x devine de tip dublu. În multe limbaje de programare, tipul unei variabile nu poate fi modificat. Dacă aţi programat folosind un asemenea limbaj, la început s-ar putea ca această caracteristică a limbajului PHP să vi se pară deconcertantă, dar probabil că o veţi găsi extrem de convenabilă după ce vă veţi fi acomodat cu ea.

Share/Save

Sirurile in PHP

admin — Thu, 03 Dec 2009 14:26:41 +0000

Spre deosebire de întregi şi de numere duble, care conţin cu precădere cifre, şirurile pot conţine orice caracter. Ca atare, şirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot fi calculate, precum nume şi adrese.

De asemenea, şirurile pot fi utilizate pentru stocarea datelor numerice. Reprezentările sub formă de numere întregi şi duble sunt folosite, în general, numai în interiorul calculatoarelor; de regulă, datele sunt introduse în calculatoare şi afişate de către acestea sub formă de şiruri. De exemplu, să presupunem că un program converteşte temperatura din grade Fahrenheit în grade centigrade.

Utilizatorul programului introduce temperatura sub formă de valoare de tip şir. Programul converteşte valoarea şir într-o valoare dublă, execută un calcul şi converteşte rezultatul într-un şir, care este afişat ca rezultat. Motivul derulării acestui proces aparent complicat este acela că sistemele de calcul execută eficient operaţii aritmetice cu valori întregi şi duble; conversia datelor din format şir în format numeric şi viceversa este mai simplă decât executarea de operaţii aritmetice cu şiruri.

Pentru a specifica un şir în PHP, caracterele care alcătuiesc şirul sunt incluse între ghilimele duble; de exemplu, şirul reprezentând numele fizicianului care a formulat teoria relativităţii este “Albert Einstein”. Aşa cum s-a explicat, un şir poate conţine date numerice; de exemplu, “3.14159″.

PHP facilitează includerea în şiruri a unor caractere speciale, precum caracterele de salt la linie nouă sau retur de car, prin furnizarea de secvenţe escape care reprezintă caractere speciale. Iată secvenţele escape folosite în PHP:

\n salt la linie noua

\r retur de car

\t caracter de tabulare pe orizontală

\\ backslash

\$ simbolul dolarului

\” ghilimele duble

Share/Save

Numerele in PHP

admin — Thu, 03 Dec 2009 14:22:01 +0000

PHP foloseşte două categorii de numere: întregi şi duble. Numerele întregi reprezintă numerele fără parte fracţionară folosite la numărare, plus zero şi numerele negative. Cu alte cuvinte, în PHP termenul de întreg are aceeaşi semnificaţie ca şi în matematică. De exemplu, numărul 100 poate fi reprezentat în PHP sub formă de întreg. Numerele duble, spre deosebire de întregi, reprezintă valori numerice care pot include fracţii zecimale, ca de exemplu 2,5. Numerele duble sunt sinonime cu numerele reale din matematică. Uneori, numerele duble mai sunt denumite şi numere cu virgulă mobilă (în lb. engleză se foloseşte punctul zecimal în loc de virgulă ).

Deoarece PHP stochează numerele în calculatoare, care dispun de o cantitate limitată de memorie, numerele întregi şi duble din PHP diferă de omoloagele lor matematice prin aceea că precizia lor este limitată, în general, numerele întregi sunt stocate sub formă de valori pe 32 de biţi, ceea ce le limitează la domeniul cuprins între -2.147.483.648 şi 2.147.483.647 inclusiv. Totuşi, unele calculatoare stochează numerele PHP întregi într-un mod mai compact, limitând şi mai mult domeniul de valori posibile.

In general, numerele duble sunt stocate folosindu-se formatul standard IEEE-64, care furnizează 64 de biţi. Acest format vă permite să stocaţi valori care pot merge până la 1,8 x 10 la puterea 308 sub formă de numere duble şi furnizează aproximativ 14 cifre după punctul zecimal (sau cifre semnificative) de precizie.

Scrierea numerelor PHP este simplă. Un întreg PHP se obţine prin scrierea cifrelor care îi alcătuiesc valoarea. Dacă valoarea este negativă, scrieţi un semn minus imediat la stânga numărului. Evitaţi să scrieţi spatii sau virgule ca parte a unui întreg PHP.

Share/Save

Executarea unui script PHP

admin — Thu, 03 Dec 2009 14:14:25 +0000

După ce v-aţi încărcat fişierul care conţine scriptul, sunteţi pregătit pentru a obţine accesul la acesta. Lansaţi-vă browserul Web preferat şi deschideţi adresa URL asociată scriptului dumneavoastră. Adresa URL trebuie să fie alcătuită din adresa URL identificată de administratorul dumneavoastră de sistem, urmată de un slash (/), urmată de numele fişierului care conţine scriptul dumneavoastră. Dacă adresa URL identificată de administratorul dumneavoastră de sistem se încheie deja cu un caracter slash, nu trebuie să mai inseraţi încă un asemenea caracter înainte de numele scriptului dumneavoastră.

De exemplu, să presupunem că doriţi să obţineţi accesul la scriptul dumneavoastră încărcat, denumit test-script.php. Dacă administratorul dumneavoastră de sistem a identificat:

http://www.webdesign-constanta.com/scripturi

ca adresă URL a catalogului care conţine scripturile dumneavoastră PHP, puteţi obţine accesul la scriptul dumneavoastră prin intermediul adresei URL:

http://www.webdesign-constanta.com/scripturi/ test-script.php.

Dacă aţi tastat corect adresa URL a scriptului dumneavoastră, iar scriptul respectiv nu conţine erori, veţi vedea datele de ieşire ale scriptului dumneavoastră.

Share/Save

Web Design Constanta Blog

Crearea unui formular HTML Partea 3

Numele şi adresa de e-mail ale utilizatorului

Numerele de telefon şi fax ale utilizatorului

Crearea unui formular HTML Partea 2

Numele şi adresa de e-mail ale utilizatorului

Crearea unui formular HTML Partea 1

Crearea structurii HTML

Cateva cuvinte despre protocolul HTTP

Functiile in PHP

Operatori

Variabilele in PHP

Sirurile in PHP

Numerele in PHP

Executarea unui script PHP