Pornesc de la premiza ca stiti ce sunt pixelii in aceasta scurta introducere. Distanta dintre pixelii dintr-o imagine va determina rezolutia imaginii. Acest lucru se masoara in “pixels per inch”, sau “ppi”, prescurtat. Cu cat rezolutia este mai mare, cu atat exista mai multi pixeli intr-o imagine. O rezolutie mare inseamna ca o imagine va contine mai multe informatii, iar detaliile sau tranzitiile dintre culori vor fi mai detaliate.

Pe de alta parte, la o rezolutie mica, unde nu s-au inregistrat destule informatii, o imagine poate aparea pixelata. Numarul de pixeli dintr-o imagine este fix, si de aceea daca o imagine este largita, va scadea rezolutia.

Monitoarele au o rezolutie de 72 dpi, si de aceea majoritatea elementelor grafice de pe internet sunt produse la aceasta rezolutie. De asemenea, imaginile cu o rezolutie mai mica pot fi downloadate mai repede. Rezolutia de 72 dpi nu este potrivita pentru imaginile pentru print. Unele reviste se vor printa la o rezolutie de minimum 300 dpi, dar printurile de calitate pot ajunge si la rezolutii de 1200 dpi, 2400 dpi, sau chiar mai mult.

In momentul actual, grafica pe calculator lucreaza cu doua tipuri de imagini:

• imagini raster

• imagini vector

Imaginile raster sunt compuse din pixeli, si vor putea fi reproduse corect numai la o anumita marime. Orice marire a imaginii va face ca rezolutia sa scada, si implicit calitatea imaginii si a detaliilor.

Imaginile vector au la baza vectorii, o tehnologie care descrie imaginea printr-un proces matematic, iar ce face ca imaginile vector sa fie diferite fata de imaginile raster este ca pot fi marite la infinit, fara a pierde din rezolutie sau calitate.